Meta-știința și pseudoștiința: Acupunctura și homeopatia

Cuprins

Introducere

Acupunctura

Istorie

Calitatea studiilor

Studii de calitate

Homeopatia

Istorie

Este homeopatia eficientă?

Concluzii

 

Introducere

În acest articol propun să ne uităm la două dintre cele mai populare forme de medicină alternativă: acupunctura și homeopatia. De-a lungul timpului ambele au fost studiate foarte mult și e important să ținem cont de rezultate. Problema e că putem foarte ușor să găsim și articole care spun că homeopatia funcționează și care spun că nu funcționează. Asta cu siguranță creează confuzie, deci ce facem? Ne dăm bătuți și ne ghidăm după intuiție? Alegem ce ne convine? Soluția pe care o propun eu e să vedem ce spun studiile de cea mai înaltă calitate. E un principiu din medicina bazată pe dovezi și trebuie aplicat în toată medicina, inclusiv în medicina alternativă. Până la urmă ne dorim să aflăm ce funcționează și ce nu pentru ca atunci când o să avem nevoie de un tratament să putem să-l alegem pe cel mai bun.

Înainte să începem să vorbim despre acupunctură și homeopatie vreau să ilustrez importanța studiilor de calitate folosindu-mă de un exemplu din medicina convențională.

Continue reading Meta-știința și pseudoștiința: Acupunctura și homeopatia

Militanții anti-vaccin și Big Pharma

(acesta este un pamflet de 1 aprilie, nu-l luați în serios)

HALUCINANT! Secretul pe care ei nu vor să îl știi! Este INCREDIBIL cum ți se va SCHIMBA VIAȚA când vei afla CINE ÎI PLĂTEȘTE pe cei ce scriu ÎMPOTRIVA VACCINURILOR!

Deși este aproape IMPOSIBIL de crezut, în spatele blogurilor anti-vaccin stă chiar INDUSTRIA FARMACEUTICĂ! Ai curaj să citești mai departe?

 

Deși propaganda mainstream vrea să credem că Big Pharma susține campaniile de vaccinare, realitatea este cu totul alta. Pe ascuns, Farmafia plătește oameni pentru a scrie împotriva vaccinurilor. Motivul este unul foarte simplu, dar greu de crezut pentru mințile noastre calcificate: vaccinurile aduc pierderi pentru că reduc numărul de persoane bolnave care ar avea nevoie de tratament. Ce firmă vrea să lucreze în pierdere? Niciuna, c-așa-i lumea de azi. Iar pentru că Big Pharma e duplicitară a angajat dezinformatori profesioniști – răspândaci anti-vacciniști. Rolul lor e să creeze confuzie și să promoveze mituri care aduc profit companiilor farmaceutice. Pe ascuns Big Pharma îți ia banii lăsându-te să crezi că ești mai deștept decât ceilalți.

Continue reading Militanții anti-vaccin și Big Pharma

Meta-știință II: Publicarea selectivă

În articolul trecut am discutat despre problemele din cercetare pornind de la un studiu celebru de-al lui John Ioannidis și concentrându-ne pe importanța replicării rezultatelor. O altă problemă la fel de mare sunt și erorile sistematice de publicare –publication bias–, la care o să ne uităm mai în detaliu în acest articol.

Cuprins

Publication bias

Medicină

Psihologie și științe sociale

Neuroștiință

Psihiatrie

Alte domenii

Exemple

Wishful seeing

Ego depletion

Reboxetina

Soluții

Detecție

Prevenție

Concluzii

 

Publication bias

În luna martie în 2006, șase voluntari au ajuns la un spital din Londra ca să participe la un studiu clinic. Era prima dată când un medicament numit TGN1412 era dat oamenilor și fiecare a primit câte 2.000£ pentru a participa. După o oră, cei șase au început să aibă dureri de cap și mușchi, să aibă temperatură ridicată și să uite temporar cine și unde sunt. În scurt timp toți aveau frisoane, pulsuri foarte mari și tensiune foarte scăzută. Apoi unul dintre ei a intrat în insuficiență respiratorie și plămânii i s-au umplut cu lichid. Altul a ajuns să aibă o tensiune foarte mică, n-a mai respirat și a fost dus inconștient la urgențe. N-a trecut nici o zi și toți aveau probleme de acest tip. Până la urmă, cu mari eforturi din partea medicilor, toți au scăpat cu viață.1

Întrebarea pe care și-a pus-o toată lumea a fost: putea fi anticipat acest dezastru? TGN1412 era un tratament experimental ce interacționa cu sistemul imunitar într-un mod puțin înțeles și greu de testat pe animale. Dar în acest caz exista o experiență cu o intervenție similară, doar că n-a fost publicată. Un cercetător a făcut un studiu pe o singură persoană înainte cu 10 ani, studiu în care a folosit un anticorp ce se ataşa de trei receptori, printre care şi CD28, cel de care se ataşa TGN1412. Şi participantului din acest studiu i s-a făcut rău, însă aceste rezultate n-au fost publicate. Cel care a condus experimentul s-a gândit că nu are rost să publice – până la urmă medicamentul testat n-a fost bun, deci cine ar putea fi interesat de el? În plus toată lumea făcea asta, nimeni nu publica toate experimentele. Și chiar dacă ar fi vrut să le publice, ce jurnal le-ar fi acceptat? Un studiu din 2009 a verificat câte dintre aceste experimente în care medicamentele sunt testate prima dată pe oameni sunt publicate. După ce autorii au luat în considerare toate experimentele aprobate de o comisie de etică într-un an, s-au uitat câte erau publicate după 4 ani: 9 din 10 erau nepublicate. După 8 ani? 4 din 5 erau încă nepublicate.1

Continue reading Meta-știință II: Publicarea selectivă

Dezvăluirile lui Jean-François Saluzzo

În ultima vreme mișcarea anti-vaccin a început să promoveze un videoclip mai vechi (exemplu) în care aparent un angajat al unei companii farmaceutice face niște dezvăluiri pe care n-ar fi trebuit să le facă despre cât de periculoase sunt vaccinurile. Să vedem ce zice de fapt.

Înainte să urmăriți, trebuie să țineți cont de două lucruri. 1). Traducerea e de cea mai proastă calitate pentru că traducătorul s-a gândit că ar fi bine să facă el interpretarea pentru noi în loc să traducă obiectiv ce spune Saluzzo. 2). Ceea ce spune nu este deloc un secret, sunt lucruri cunoscute. Urmăriți ce spune și pe urmă intrăm în detalii.

 

Cine este Jean-François Saluzzo?

Este într-adevăr un cercetător la Sanofi-Pasteur și a publicat de-a lungul timpului mai multe articole în jurnale de specialitate. Research Gate spune că are 105, iar Google Scholar a găsit 261 de rezultate după numele său (dar pot fi și citări, așa că numărul e un pic mai mare decât cel real). Cele mai multe articole sunt despre vaccinuri pentru că asta e specialitatea lui Saluzzo. Nu este anti-vaccin, ba chiar e pro-vaccin. Prezentarea din videoclip este făcută în mod informal unor studenți și e normal să îi avertizeze de pericolul contaminării pentru că unii dintre ei o să ajungă să lucreze în producția de vaccinuri. Ca să nu repete greșelile trecutului trebuie să le cunoască. Bineînțeles, Jean-François Saluzzo vorbește din punctul de vedere al unui angajat Sanofi-Pasteur, așa că pune accentul pe cerințele companiei și anume pe faptul că dacă nu se respectă cele mai înalte standarde și nu se iau precauții, firma ar putea să dea faliment. Prin urmare, e motivată foarte tare să facă vaccinuri bune.

 

Contaminarea cu SV40

E o contaminare din anii ’50 a vaccinului oral anti-polio. Am scris într-un alt articol despre această contaminare, așa că o să fac un rezumat aici. La începuturile producerii acestui vaccin, din cauză că formaldehida folosită în producție la neutralizarea agenților patogeni nu era suficient de puternică, în unele doze a supraviețuit virusul SV40. Milioane de oameni au primit acest vaccin infectat până să se descopere asta. Unele studii au sugerat că ar produce cancer la oameni (pentru că producea cancer la rozătoare), așa că de-a lungul timpului au fost făcute multe alte studii. Acestea nu au reușit să găsească vreo creștere a cazurilor de cancer din cauza vaccinului contaminat. Studiile nu sunt de cea mai bună calitate, dar sunt cele mai bune dovezi pe care le avem și nu le putem ignora. După zeci de studii, nu a fost descoperită nicio legătură. Prin comparație, când cineva afirmă că că există o legătură între vaccinurile contaminate și cancer nu se bazează pe nimic și doar speculează. Așa că nu vă lăsați speriați.

Ar putea să mai existe o astfel de contaminare în prezent? Nu, pentru că între timp au aprut metode mult mai bune de detectare a contaminărilor (ex. Polymerase Chain Reaction în anii ’80). Infecția cu SV40 a avut loc în anii ’50 când erau folosite proceduri și echipamente cu o precizie mult mai mică. Tocmai pentru că a existat un astfel de incident, companiile producătoare au mult mai mare grijă. Nimeni nu vrea să dea faliment.

 

Contaminarea cu circovirus

Mai departe, Saluzzo vorbește despre o contaminare recentă cu circovirus a vaccinurilor contra rotavirusului și spune că „am avut noroc”. În ce constă acest noroc? În faptul că firma producătoare n-a trebuit să abandoneze vaccinul. Mai exact, contaminarea s-a produs încă de la început, dinainte să fie făcute studiile clinice pentru aprobare, dinainte să fie lansat pe piață. Asta înseamnă că atunci când a fost testat, a fost testat de fapt vaccinul contaminat. Dacă ar fi fost periculos, acest lucru ar fi fost descoperit în faza de testare. Tocmai pentru că n-a fost o contaminare periculoasă a trecut de faza de testare! Chiar și Saluzzo spune că infecția cu circovirus nu este periculoasă pentru că circovirusul nu se poate reproduce în celulele umane.

Există un articol care descrie în detaliu această contaminare (Dubin et al., 2013). O să citez câteva afirmații relevante din articol:

Analiza retrospectivă a eșantioanelor din ser și fecale de la copiii care au primit Rotarix nu a prezentat dovezi de infecție cu PCV1 [adică circovirusul porcin].

Când banca de celule a fost generată inițial în 1983, tripsina derivată din material porcin nu a fost supusă iradierilor de rutină

La momentul investigației, mai mult de 69 de milioane de doze de Rotarix au fost distribuite în întreaga lume, iar cercetarea post-marketing nu arată niciun semnal că ar fi vreun risc din cauza ADN-ului de PCV1 din vaccin.

Rezultatele investigației sunt în concordanță cu lipsa de patogenicitate a virusului PCV1 la porci și la oameni.

Infecția cu PCV1 este foarte răspândită la porci, iar oamenii sunt frecvent expuși la PCV1 prin consumarea produselor din porc infectate cu PCV1. Cu toate astea, PCV1 pare incapabil să infecteze productiv celule umane.

Descoperirile noastre confirmă prezența la niveluri scăzute a particulelor virale de PCV1 în toate stadiile de producție a vaccinului Rotarix. Totuși, infectarea productivă cu PCV1 nu a fost observată în celule umane și nu există nicio dovadă clinică sau imunologică de infecție cu PCV1 la copiii care au primit Rotarix în studii clinice.

Spus altfel, virusul există în porci și prin urmare în multe proudse de porc și dacă ar fi avut vreun efect negativ asupra noastră am fi observat mult mai demult. Din fericire, circovirusul în cauză nu ne afectează, așa că nici cel din vaccinurile contaminate nu a fost un pericol.

De reținut: o astfel de contaminare n-ar fi trecut neobservată dacă ar fi fost periculoasă!

 

Contaminarea cu virusul leucozei aviare

În 1962 a fost descoperită contaminarea vaccinului contra febrei galbene cu virusul leucozei aviare. Deși au fost temeri, acest virus nu produce cancer la oameni (Waters et al., 1972). Ba mai mult de atât, nici nu infectează celule umane (Schat & Erb, 2014).

Vaccinul contra febrei galbene a fost produs în mod grăbit și folosit încă dinainte de a primi aprobarea pentru că în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial exista temerea că inamicii o să folosească arme biologice, printre care și infectarea cu febră galbenă, iar singura soluție pentru a proteja soldații era vaccinarea (Link; Frierson, 2010). Așa că vorbim despre o contaminare ce a avut loc probabil prin anii ’30 și care a fost descoperită prin anii ’60.

Ca să nu mai fie riscul de contaminare, în prezent toate vaccinurile ce folosesc celule aviare trebuie neapărat să fie dezvoltate folosind un stoc limitat de păsări care au fost testate riguros (Hussain et al., 2003).

 

Celulele MDCK

Saluzzo spune că celulele MDCK (Madin-Darby canine kidney, traduse greșit ca MDSK), folosite pentru producerea vaccinului antigripal sunt tumorigene.

Pentru producerea unui vaccin e nevoie de cele mai multe ori de o linie de celule care să fie „nemuritoare”. Dacă sunt celule obișnuite, mor după câteva ture de replicare a virusului (dacă nu chiar din prima), ceea ce nu e bine. Dacă vorbim despre virusuri vii din vaccinuri, ele trebuie să fie slăbite ca să nu mai poată produce boala, dar să fie în stare să alerteze sistemul imunitar. O metodă de slăbire (atenuare) a virusurilor să să fie trecute în mod repetat prin anumite celule astfel încât să se adapteze la acele celule și să devină astfel dezadaptate la a infecta oameni. Celulele nemuritoare sunt de mai multe tipuri, unul dintre ele fiind reprezentat de celule tumorigene precum MDCK. Bineînțeles, aceste celule nu fac parte din produsul final pentru că produsul final este purificat! (Aubrit et al., 2015)

Vaccinul antigripal nu conține celule tumorigene, ele sunt folosite doar în anumiți pași ai producției apoi sunt distruse. Iar folosirea acestor celule a fost testată foarte mult și s-a descoperit că e sigură. Vaccinurile produse pe celule MDCK sunt sigure (Medema et al., 2005; Onions et al., 2010; Gregersen et al., 2011). Nu vă lăsați speriați de anti-vacciniști.

 

Contaminarea cu hepatita B

O altă contaminare despre care vorbește Saluzzo este contaminarea vaccinurilor contra febrei galbene cu virusul hepatitei B în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial. Cum am zis și mai sus în discuția despre contaminarea cu virusul leucozei aviare, vaccinul a fost dat soldaților înainte să fie aprobat. Ba chiar mai mult, acest lucru a fost făcut deși s-au înregistrat cazuri multe de efecte adverse. A fost o decizie militară din timpul războiului. Condițiile de atunci sunt cu totul altele decât condițiile din prezent când niciun vaccin nu ajunge să fie administrat populației fără să treacă prin studii clinice și să primească aprobare.

 

Cum să facem un vaccin?

Saluzzo spune că nu știm cum să facem un vaccin. Bineînțeles că se referă la faptul că deși avem vaccinuri contra anumitor virusuri, nu știm automat să facem vaccinuri contra tuturor virusurilor. Avem vaccinuri contra poliomielitei, dar nu știm cum să facem unul contra HIV. Însă traducerea tendențioasă vrea să ne facă să înțelegem altceva. Vrea să ne facă să credem că nu știm nimic despre cum ar putea funcționa un vaccin, ceea ce este fals. Știm multe despre cum funcționează vaccinurile (Milligan & Barrett, 2015; Pulendran & Ahmed, 2011; Siegrist, 2008). Dar mai sunt și lucruri de învățat (Lambert et al., 2005), motiv pentru care încă nu avem un vaccin contra HIV sau contra cancerului sau unul mai bun contra tuberculozei.

 

Concluzii

Saluzzo prezintă mai multe cazuri din trecut în care au fost contaminate unele vaccinuri, cazuri reale din care s-a învățat de fiecare dată. Atunci când cade un avion, inginerii încearcă să afle cum a fost posibil accidentul și apoi propun îmbunătățiri. La fel e și cu vaccinurile. Când se întâmplă un accident, este investigată situația și se propun soluții care să nu permită repetarea ei. Astfel, vaccinurile –și avioanele– devin din ce în ce mai sigure. Toate acestea accidente au fost publice și tratate în mod transparent. Toate au produs schimbări (Petricciani et al., 2014). Cele mai periculoase au fost acum mai mult de jumătate de secol. Contaminările care au avut loc de atunci până în prezent nu au avut urmări negative. Bineînțeles, nimeni nu poate garanta că n-o să se întâmple niciodată o contaminare periculoasă, dar riscul e atât de mic încât nu ar trebui să ne influențeze deloc deciziile.

Iar traducerea este un exdemplu bun de încercare de manipulare. Afirmațiile sunt scoase din context, traducerea e înlocuită cu opiniile traducătorului și încearcă să facă totul să pară o mare dezvăluire.

 

Referințe:

Aubrit, F., Perugi, F., Léon, A., Guéhenneux, F., Champion-Arnaud, P., Lahmar, M., & Schwamborn, K. (2015). Cell substrates for the production of viral vaccines. Vaccine, 33(44), 5905-5912.

Dubin, G., Toussaint, J.-F., Cassart, J.-P., Howe, B., Boyce, D., Friedland, L., … Debrus, S. (2013). Investigation of a regulatory agency enquiry into potential porcine circovirus type 1 contamination of the human rotavirus vaccine, Rotarix™:  Approach and outcome. Human Vaccines & Immunotherapeutics, 9(11), 2398–2408. http://doi.org/10.4161/hv.25973

Frierson, J. G. (2010). The Yellow Fever Vaccine: A History. The Yale Journal of Biology and Medicine, 83(2), 77–85.

Gregersen, J. P., Schmitt, H. J., Trusheim, H., & Bröker, M. (2011). Safety of MDCK cell culture-based influenza vaccines. Future microbiology, 6(2), 143-152.

Hussain, A. I., Johnson, J. A., da Silva Freire, M., & Heneine, W. (2003). Identification and Characterization of Avian Retroviruses in Chicken Embryo-Derived Yellow Fever Vaccines: Investigation of Transmission to Vaccine Recipients. Journal of Virology, 77(2), 1105–1111. http://doi.org/10.1128/JVI.77.2.1105-1111.2003

Lambert, P. H., Liu, M., & Siegrist, C. A. (2005). Can successful vaccines teach us how to induce efficient protective immune responses?. Nature medicine, 11, S54-S62.

Medema, J. K., Meijer, J., Kersten, A. J., & Horton, R. (2005). Safety assessment of Madin Darby canine kidney cells as vaccine substrate. Developments in biologicals, 123, 243-50. (Abstract)

Milligan, G. N., & Barrett, A. D. (2015). Vaccinology: An Essential Guide. John Wiley & Sons.

Onions, D., Egan, W., Jarrett, R., Novicki, D., & Gregersen, J. P. (2010). Validation of the safety of MDCK cells as a substrate for the production of a cell-derived influenza vaccine. Biologicals, 38(5), 544-551. (Abstract)

Petricciani, J., Sheets, R., Griffiths, E., & Knezevic, I. (2014). Adventitious agents in viral vaccines: lessons learned from 4 case studies. Biologicals, 42(5), 223-236.

Pulendran, B., & Ahmed, R. (2011). Immunological mechanisms of vaccination. Nature Immunology, 12(6), 509–517.

Schat, K. A., & Erb, H. N. (2014). Lack of evidence that avian oncogenic viruses are infectious for humans: a review. Avian diseases, 58(3), 345-358. (Abstract)

Siegrist, C. A. (2008). Vaccine immunology. Vaccines, 5, 1725.

Waters, T. D., Anderson, P. S., Beebe, G. W., & Miller, R. W. (1972). Yellow fever vaccination, avian leukosis virus, and cancer risk in man. Science, 177(4043), 76-77. (Abstract)

 

 

Meta-știință I: Majoritatea rezultatelor din cercetare sunt false?

În 2005, un cercetător grec pe nume John Ioannidis a publicat un articol numit Why Most Published Research Findings Are False în care a arătat că doar în jur de 46% dintre studiile publicate în literatura științifică au rezultate adevărate.

So… is science dead?

Meta I. John Ioannidis

John Ioannidis. Sursa: JAMA.

 

Cuprins

Despre studiu și efectele sale

Studiul lui Ioannidis

Reacții la studiul lui Ioannidis

Replicare, replicare, replicare

Medicină

Studii epidemiolgice

Nutriție

Medicina bazată pe dovezi

Psihologie

Psihiatrie

Neuroștiință

Niște exemple concrete din psihologie/neuroștiință

Un studiu retras

Farmecul seducător al neuroștiinței

The God Helmet

Durerea emoțională și durerea fizică

Un psiholog cam nervos

Alte practici nepotrivite

P-hacking

Ce soluții există?

Continue reading Meta-știință I: Majoritatea rezultatelor din cercetare sunt false?

Mit sau Real? Med: Dieta fără gluten

Afirmație:

Dieta fără gluten are beneficii pentru sănătate.

Gluten Free

Ce este?

Glutenul este o proteină care se găsește în produse precum cerealele, iar o dietă fără gluten presupune un singur lucru: evitarea mâncărurilor ce conțin gluten. Conform Mayo Clinic, cele mai comune produse ce conțin gluten sunt următoarele:

  • grâu, orz, triticale, secară și toate derivatele din acestea: făină, malț, bulgur etc.

O listă mai lungă de produse derivate: bere, pâine, prăjitură, tort, bomboane, cereale, biscuiți, cartofi prăjiți, sosuri, paste, sos de soia, cipsuri, supe etc.

Printre ingredientele ce nu conțin gluten se află următoarele:

Dieta lipsită de gluten este prescrisă de medici pentru persoanele care au celiachie (numită și boală celiacă). Aceasta este o boală autoimună care afectează în special sistemul digestiv, dar și pielea. Cauzele par să fie genetice și nu poate fi vindecată, dar pot fi reduse simptomele dacă se respectă o dietă ce nu conține gluten. Prevalența celiachiei este în jur de 1% în țările occidentale1 și pare să fie în creștere ușoară în ultimele decenii, deși acest lucru poate fi cauzat de metodele mai bune de diagnosticare, nu neapărat de o creștere reală.2 Pentru diagnosticare e nevoie de teste făcute de un specialist. Nu vă diagnosticați singuri. Chiar și unele teste specializate folosite în trecut nu garantează o diagnosticare exactă. În prezent sunt recomandate două teste: analize ale serului sanguin (pentru detectarea anticorpilor) și o biopsie duodenală.3

Gluten. Magazin

În ulimii ani însă, dieta fără gluten a început să fie populară în rândul persoanelor care nu au celiachie. Supermarketurile s-au adaptat imediat și au început să aibă produse „fără gluten”. Deși moda a apărut în America, am văzut și prin România produse „gluten-free”. Popularitatea a fost pornită de niște vedete din Statele Unite ale Americii care au recomandat folosirea dietei ori pentru că este mai sănătoasă, ori pentru că ajută la slăbit.

Gluten. Dr. Oz + Miley Cyrus

Una dintre vedete este Dr. Mehmet Oz, care deși este doctor a promovat multe lucruri dubioase în emisiunea sa. În ce privește glutenul, el afirma că este cauza din care oamenii se îngrașă, îl numea „FrankenGrâu” (cuvânt care, evident, sperie oamenii) și îl considera mai periculos decât zahărul. O altă vedetă este Miley Cyrus, care a afirmat că dieta fără gluten este bună pentru slăbit și pentru sănătate. „Glutenul este un rahatttt oricum!”, spunea ea pe Twitter.

Dar de unde și-au luat vedetele informațiile? Cu câțiva ani înainte au fost la modă niște cărți. Una dintre ele este Wheat Belly, scrisă de un cardiolog care spune că dacă toată lumea ar renunța la grâu și alte cereale cu gluten, ar dispărea epidemia de obezitate. Alta este Grain Brain, scrisă de un neurolog care susține că dacă toată lumea ar renunța la gluten, bolile neurologice s-ar vindeca pentru că grâul ne strică la cap. A mai scris și Jenny McCarthy o carte, Louder Than Words, în care povestește cum a vindecat autismul printr-o dietă fără gluten și caseină. Pe Jenny o știm de la ideile ei greșite despre vaccinuri. Și bineînțeles că nu putea lipsi Joseph Mercola. Imediat ce s-a prins că poate face bani și din diete a scris o carte, The No-Grain Diet.

Există și bloguri în română care promovează dieta fără gluten, sau mai exact demonizează cerealele. De exemplu, Nick Teodorescu ne spune că deznodământul vieții este nefericit dacă mâncăm produse cu gluten, că cerealele îngrașă, duc la diabet, osteoporoză, scleroză multiplă, infertilitate și distrug creierul. Probabil că și-a luat informațiile din Grain Brain și Wheat Belly.

Dar să nu ne luăm după vedete, mai mari sau mai mici, și în schimb să investigăm.

 

Este un mit sau e real?

Așa cum am zis, dieta fără gluten este necesară pentru persoanele celiace. Asta este clar, dar ce efecte are excluderea glutenului din alimentație pentru persoanele fără celiachie?

Să le luăm pe rând. Începem cu greutatea, continuăm cu autismul și încheiem cu probleme cardiovasculare și de alt tip.

Gluten. Rețetă

Ajută la slăbit?

În ce privește oamenii fără celiachie, nu există nicio dovadă că dieta fără gluten ajută la slăbit.4 Dar poate că îi ajută să slăbească pe celiaci. Dacă i-ar ajuta, am avea o indicație că poate îi ajută și pe cei sănătoși. Aici lucrurile sunt un pic mai complicate. Deși există unele studii care arată că celiacii care încep o dietă fără gluten slăbesc dacă sunt grași, există altele care arată că se îngrașă dacă sunt slabi,5 iar cele mai multe arată că în medie oamenii câștigă în greutate în urma acestei diete.6 De exemplu, într-unul dintre aceste studii ce a avut 371 de participanți, 81% s-au îngrășat după un an după ce au început să nu mai consume gluten. În altul, numărul celor supraponderali s-a dublat. O analiză a literaturii științifice a descoperit că în general adoptarea unei diete fără gluten de către celiaci (nu de către persoanele sănătoase) îmbunătățește simptomele și astfel reușește să aducă greutatea la valoarea normală, dar odată ce simptomele au dispărut, greutatea nu mai fluctuează.7 Prin urmare, nu e de așteptat ca persoanele deja sănătoase să aibă vreun beneficiu. Cu alte cuvinte, dacă renunțăm la gluten în alimentație, în cel mai rău caz ne îngrășăm un pic și în cel mai bun rămânem cu greutatea pe care o avem.

Așadar, răspunsul este nu, nu ajută la slăbit.

 

Are efecte benefice asupra autismului?

Deși există anumite studii care au găsit efecte benefice ale dietei fără gluten pentru persoanele cu autism,8 acestea au puțini participanți și au probleme metodologice.23 Soluția pentru a afla dacă într-adevăr există beneficii este să vedem ce spun recenziile sistematice, adică studiile care combină datele din studiile făcute până atunci. Iar recenziile sistematice arată că beneficiile sunt minime sau inexistente.9 Printre acestea se află și una făcută de Colaborarea Cochrane, o organizație dedicată sistematizării cercetării medicale folosind standarde înalte. Din concluzia acestei meta-analize aflăm că „dovezile curente pentru eficiența acestor diete sunt slabe” (referindu-se la dietele fără gluten și/sau fără caseină).10 De asemenea, nici Academia Americană de Pediatrie nu recomandă dieta fără gluten pentru tulburările de spectru autist.19 Deci, de o parte avem Colaborarea Cochrane și Academia Americană de Pediatrie iar de cealaltă avem o vedetă Playboy. E destul de clar în ce direcție înclină balanța.

Așa că beneficiile sunt slabe sau inexistente.

 

Este bună împotriva altor probleme de sănătate?

Ca și în cazul greutății corporale, studiile cele mai multe sunt făcute cu persoane cu celiachie. Aceste persoane sunt obligate să țină o dietă fără gluten și s-a observat că au deficiențe de vitamine (în special A, B1 și B9),11 carbohidrați,12 zinc, fier, magneziu și alte substanțe13 pe care populația ce nu urmează dieta le obține din cereale. De asemenea, dieta fără gluten poate produce efecte negative asupra florei intestinale și asupra sistemului imunitar la persoanele celiace.14 În ce privește ateroscleroza, dovezile sunt neclare dacă dieta fără gluten îmbunătățește sau înrăutățește situația.15 Pentru bolile cardiovasculare în general este asemănătoare, dieta fără gluten nu pare să crească sau să scadă semnificativ riscul,16 cu unele studii indicând o scădere a riscului datorată reducerii inflamațiilor intestinale pe care le produce celiachia. Totuși, consumul de cereale integrale (cu gluten) pare să scadă riscul anumitor probleme cardiovasculare la cei sănătoși (vezi mai jos). De asemenea, și alți factori (colesterol, greutate corporală) par să fie aduși în limite normale odată cu reducerea simptomelor bolii.17

Osteoporoza și deficiența de vitamina D sunt mai comune la cei cu celiachie netratată (din cauză că boala împiedică absorbția unor substanțe la nivelul intestinului). Copiii cu această boală care încep o dietă fără gluten ajung să aibă o densitate minerală osoasă normală, însă adulții nu întotdeauna, iar osteoporoza la adulți este comună chiar și la cei ce urmează o astfel de dietă. Greutatea corporală și densitatea osoasă merg în general împreună, adică la cei cu celiachie netratată au valori mici care odată cu adoptarea dietei încep să crească.20

Efectele dietei fără gluten asupra diabetului sunt neclare. Studiile pe șoareci au arătat că dieta fără gluten previne diabetul, însă și dieta cu mult gluten previne diabetul. În ce privește oamenii, pe de o parte dieta îmbunătățește starea generală a celiacilor, dar pe de altă parte conține mâncăruri cu un index glicemic mai mare, ce poate înrăutăți controlul metabolic.21 În plus, pentru cei sănătoși există beneficii ale consumului de cereale integrale (scade riscul de boli de inimă sau diabet),22 dar există foarte puține variante fără gluten. Astfel, singurul beneficiu al dietei pare să vină de la faptul că reduce simptomele bolii celiace, beneficiu care nu se aplică la cei sănătoși, pentru care în plus există unele posibile dezavantaje.

La celiaci, glutenul distruge vilozitățile intestinale și astfel apare malabsorbția. La cei sănătoși nu apare această problemă. Dieta fără gluten le permite celiacilor să își regenereze vilozitățile și astfel să devină mai sănătoși, absorbind nurienții ca și când n-ar fi bolnavi. Însă cei sănătoși nu suferă de malabsorbție și prin urmare abținerea de la gluten nu aduce niciun beneficiu.

Există și un studiu ce analizează efectele dietei fără gluten asupra populației fără celiachie, iar concluziile acestuia sunt următoarele:18

Nu există nicio dovadă care să sugereze că urmarea unei diete fără gluten are vreun beneficiu semnificativ pentru populația generală. Ba mai mult, există anumite dovezi care sugerează că dieta fără gluten poate afecta negativ sănătatea intestinală a celor fără celiachie sau sensibilitate la gluten.”

Iar niște studii mai noi au arătat că în general produsele fără gluten nu sunt superioare celor cu gluten din punct de vedere nutritiv, ba chiar sunt mai sărace în anumite substanțe (ex.: fier, vitamina B9) și nu par să ofere vreun beneficiu.24

***

Pe scurt, pentru cei care nu suferă de celiachie nu a fost descoperit niciun beneficiu al dietei fără gluten. Nu ajută la slăbit și nu este mai sănătoasă (ba chiar s-ar putea să producă dezechilibre în alimentație dacă nu sunteți atenți). Este doar o modă popularizată de vedete, așa ca multe altele. Nu există niciun motiv pentru care o persoană fără celiachie să își piardă timpul și banii împărțind mâncarea în cu și fără gluten. Beneficiile unei astfel de diete sunt un mit.

Mit sau Real. Dieta fără gluten

 

Mai multe informații:

Adam Levinovitz – The Gluten Lie (Review);
Alte mituri despre gluten și cereale: Jones (2012), Brouns et al. (2013);
Episod din South Park despre dieta fără gluten: Gluten Free Ebola;
Mai multe informații de la Mayo Clinic;
Celiachia pe Wikipedia;
Alte informații despre dieta fără gluten, pe Science Based Medicine;
Mituri și realități despre gluten, ilustrate;
Gluten Sensitivity and Study Replication, pe Business Insider;
Despre gluten (și sensibilitatea la el), de la SciSchow;

 

Note:

1: Dubé et al. (2005); Lohi et al. (2007); Lebwohl et al. (2015);
2: Ludvigsson et al. (2013);
3: Rubio-Tapia et al (2013); Ludvigsson et al. (2014);
4: Marcason (2011);
5: Cheng et al. (2010); Ukkola et al. (2012);
6: Dickey & Kearney (2004); Valletta et al. (2010); Kabbani et al. (2012);
7: Norsa, Shamir, Zevit (2012);
8: Whiteley et al. (2010);
9: Marí-Bauset et al. (2014); Warren et al. (2011); Millward et al. (2008); Hurwitz (2013); Mulloy et al. (2010); Reissman et al. (2014); Rawal et al. (2013);
10: Millward et al. (2008);
11: Hallert et al. (2002); Shepherd & Gibson (2013);
12: Bardella et al. (2000);
13: Shepherd & Gibson (2013); Oxentenko & Murray (2014);
14: De Palma et al. (2009);
15: Rybak et al. (2014);
16: Zanini et al. (2013);
17: Norsa, Shamir, Zevit (2012);
18: Gaesser & Angadi (2012): „There is no evidence to suggest that following a gluten-free diet has any significant benefits in the general population. Indeed, there is some evidence to suggest that a gluten-free diet may adversely affect gut health in those without celiac disease or gluten sensitivity”;
19: Buie et al. (2010);
20: Bernstein et al. (2003); Rostom et al. (2006);
21: Funda et al. (1999); Funda et al. (2008); Scaramuzza et al. (2013);
22: Steffen et al. (2003); de Munter et al. (2007); Mente et al. (2009); Harris & Kris-Etherton (2010); He et al. (2010) [pentru cei cu diabet]; Aune et al. (2013); Nutrition Evidence Library; Dacă ne luăm după Williams (2014), există mult mai multe beneficii, dar n-aș merge așa de departe pentru că e finanțat de asociația producătorilor de cereale. Celelalte studii însă sunt obiective.
23: Lange et al. (2015);
24: Kulai & Rashid (2014); Wu et al. (2015); Missbach et al. (2015);

 

 

Referințe:

Aune, D., Norat, T., Romundstad, P., & Vatten, L. J. (2013). Whole grain and refined grain consumption and the risk of type 2 diabetes: a systematic review and dose–response meta-analysis of cohort studies. European journal of epidemiology, 28(11), 845-858. (Abstract)

Bardella M.T., Fredella C., Prampolini L., Molteni N., Giunta A.M., Bianchi P.A. (2000). Body composition and dietary intakes in adult celiac disease patients consuming a strict gluten-free diet. Am. J. Clin. Nutr.;72:937–939. (Abstract)

Bernstein, C. N., Leslie, W. D., & Leboff, M. S. (2003). AGA technical review on osteoporosis in gastrointestinal diseases. Gastroenterology, 124(3), 795-841.

Buie, T., Campbell, D. B., Fuchs, G. J., 3rd, Furuta, G. T., Levy, J., Vandewater, J., . . . Winter, H. (2010). Evaluation, diagnosis, and treatment of gastrointestinal disorders in individuals with ASDs: a consensus report. Pediatrics, 125 Suppl 1, S1-18. doi: 10.1542/peds.2009-1878C

Brouns, F. J., van Buul, V. J., & Shewry, P. R. (2013). Does wheat make us fat and sick?. Journal of Cereal Science, 58(2), 209-215.

Cheng, J., Brar, P.S., Lee, A.R., and Green, P.H.R. (2010). Body mass index in celiac disease (Beneficial effect of a gluten-free diet) . J Clin Gastroenterol; 44: 267–271            (Abstract)

de Munter JSL, Hu FB, Spiegelman D, Franz M, van Dam RM (2007). Whole Grain, Bran, and Germ Intake and Risk of Type 2 Diabetes: A Prospective Cohort Study and Systematic Review. PLoS Med 4(8): e261. doi:10.1371/journal.pmed.0040261

De Palma, G., Nadal, I., Collado, M.C., and Sanz, Y. (2009). Effects of a gluten-free diet on gut microbiota and immune function in healthy adult human subjects. Br J Nutr.; 102: 1154–1160 (Abstract)

Dickey, W. and Kearney, N. (2006). Overweight in celiac disease: Prevalence, clinical characteristics, and effect of a gluten-free diet. Am J Gastroenterol; 101: 2356–2359 (Abstract)

Dubé C., Rostom A., Sy R., Cranney A., Saloojee N., Garritty C., Sampson M., Zhang L., Yazdi F., Mamaladze V., et al. (2005). The prevalence of celiac disease in average-risk and at-risk Western European populations: A systematic review. Gastroenterology; 128:S57–S67. doi: 10.1053/j.gastro.2005.02.014.  (Abstract)

Funda, D. P., Kaas, A., Bock, T., Tlaskalová-Hogenová, H., & Buschard, K. (1999). Gluten-free diet prevents diabetes in NOD mice. Diabetes/metabolism research and reviews, 15(5), 323-327.

Funda, D. P., Kaas, A., Tlaskalová-Hogenová, H., & Buschard, K. (2008). Gluten-free but also gluten-enriched (gluten+) diet prevent diabetes in NOD mice; the gluten enigma in type 1 diabetes. Diabetes/metabolism research and reviews, 24(1), 59-63.

Gaesser GA, Angadi SS (2012). Gluten-free diet: imprudent dietary advice for the general population? J Acad Nutr Diet. Sep;112(9):1330-3. doi: 10.1016/j.jand.2012.06.009.

Hallert C., Grant C., Grehn S., Grännö C., Hultén S., Midhagen G., Ström M., Svensson H., Valdimarsson T. (2002). Evidence of poor vitamin status in coeliac patients on a gluten-free diet for 10 years. Aliment. Pharmacol. Ther.;16:1333–1339. doi: 10.1046/j.1365-2036.2002.01283.x

Harris, K. A., & Kris-Etherton, P. M. (2010). Effects of whole grains on coronary heart disease risk. Current atherosclerosis reports, 12(6), 368-376. (Abstract)

He, M., van Dam, R. M., Rimm, E., Hu, F. B., & Qi, L. (2010). Whole-grain, cereal fiber, bran, and germ intake and the risks of all-cause and cardiovascular disease–specific mortality among women with type 2 diabetes mellitus. Circulation, 121(20), 2162-2168.

Hurwitz, S. (2013). The Gluten-Free, Casein-Free Diet and Autism: Limited Return on Family Investment. Journal of Early Intervention, 1053815113484807.

Jones, J. (2012). Wheat Belly-an analysis of selected statements and basic theses from the book. Cereal Foods World, 57(4), 177-189.

Kabbani T.A., Goldberg A., Kelly C.P., Pallav K., Tariq S., Peer A., Hansen J., Dennis M., Leffler D.A. (2012). Body mass index and the risk of obesity in coeliac disease treated with the gluten-free diet. Aliment. Pharmacol. Ther.;35:723–729. (Abstract)

Kulai, T., & Rashid, M. (2014). Assessment of Nutritional Adequacy of Packaged Gluten-free Food Products. Canadian Journal of Dietetic Practice and Research, 75(4), 186-190. (Abstract)

Lange, K. W., Hauser, J., & Reissmann, A. (2015). Gluten-free and casein-free diets in the therapy of autism. Current Opinion in Clinical Nutrition & Metabolic Care, 18(6), 572-575. (Abstract)

Lebwohl, B., Ludvigsson, J. F., Green, P. H. R. (2015). Celiac disease and non-celiac gluten sensitivity. BMJ 2015;351:h4347 (Abstract)

Levinovitz, A. (2015). The Gluten Lie: And Other Myths About What You Eat. Simon and Schuster.

Lohi S., Mustalahti K., Kaukinen K., Laurila K., Collin P., Rissanen H., Lohi O., Bravi E., Gasparin M., Reunanen A., et al. (2007). Increasing prevalence of coeliac disease over time. Aliment. Pharmacol. Ther.;26:1217–1225. doi: 10.1111/j.1365-2036.2007.03502.x.

Ludvigsson, Jonas F, MD, PhD, Alberto Rubio-Tapia MD, Carol T van Dyke, L Joseph Melton III MD, Alan R Zinsmeister PhD, Brian D Lahr MS and Joseph A Murray MD (2013). Increasing Incidence of Celiac Disease in a North American Population. Am J Gastroenterol; 108:818–824; doi:10.1038/ajg.2013.60; published online 19 March 2013

Ludvigsson, Jonas F, Julio C Bai, Federico Biagi, Timothy R Card, Carolina Ciacci, Paul J Ciclitira, Peter H R Green, Marios Hadjivassiliou, Anne Holdoway, David A van Heel, Katri Kaukinen, Daniel A Leffler, Jonathan N Leonard, Knut E A Lundin, Norma McGough, Mike Davidson, Joseph A Murray, Gillian L Swift, Marjorie M Walker, Fabiana Zingone, David S Sanders, Authors of the BSG Coeliac Disease Guidelines Development Group (2014). “Diagnosis and management of adult coeliac disease: guidelines from the British Society of Gastroenterology.” Gut 63 (8): 1210-1228. doi:10.1136/gutjnl-2013-306578. http://dx.doi.org/10.1136/gutjnl-2013-306578.

Marcason W. (2011). „Is There Evidence to Support the Claim that a Gluten-Free Diet Should Be Used for Weight Loss?” Journal of the American Dietetic Association. 111(11): 1786. (Descriere)

Marí-Bauset, S; Zazpe, I; Mari-Sanchis, A; Llopis-González, A; Morales-Suárez-Varela, M (2014). „Evidence of the Gluten-Free and Casein-Free Diet in Autism Spectrum Disorders: A Systematic Review”. Journal of child neurology. doi:10.1177/0883073814531330. PMID 24789114. (Abstract)

Mente, A., de Koning, L., Shannon, H. S., & Anand, S. S. (2009). A systematic review of the evidence supporting a causal link between dietary factors and coronary heart disease. Archives of internal medicine, 169(7), 659-669.

Millward C, Ferriter M, Calver SJ, Connell-Jones GG (2008). Gluten- and casein-free diets for autistic spectrum disorder. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 2. Art. No.: CD003498. DOI: 10.1002/14651858.CD003498.pub3 (Abstract)

Missbach, B., Schwingshackl, L., Billmann, A., Mystek, A., Hickelsberger, M., Bauer, G., & König, J. (2015). Gluten-free food database: the nutritional quality and cost of packaged gluten-free foods. PeerJ, 3, e1337.

Mulloy, A., Lang, R., O’Reilly, M., Sigafoos, J., Lancioni, G., & Rispoli, M. (2010). Gluten-free and casein-free diets in the treatment of autism spectrum disorders: a systematic review. Research in Autism Spectrum Disorders, 4(3), 328-339.

Norsa, Lorenzo, Raanan Shamir, Noam Zevit (2012). Gluten-free diet in celiac disease: protective or providing additive risk factors for the development of cardiovascular disease? Nutritional Therapy & Metabolism; 30 (1): 1-9

Nutrition Evidence Library. What is the relationship between whole grain intake and cardiovascular disease?

Oxentenko AS, Murray JA. (2014). Celiac Disease: Ten Things That Every Gastroenterologist Should Know. Clin Gastroenterol Hepatol. Jul 19. pii: S1542-3565(14)01053-2. doi: 10.1016/j.cgh.2014.07.024. (Abstract)

Rawal, N., Saft, A., Malkani, A., Zawahir, S., Kader, H., Watkins, R., & Blanchard, S. (2013, October). A Systematic Review of Gluten-free, Casein-free Diet and Autism: What Do We Know? Presidential Poster. In AMERICAN JOURNAL OF GASTROENTEROLOGY (Vol. 108, pp. S623-S623). 75 VARICK ST, 9TH FLR, NEW YORK, NY 10013-1917 USA: NATURE PUBLISHING GROUP. (Abstract)

Reissmann, A., Hauser, J., Makulska-Gertruda, E., Tomsa, L., & Lange, K. W. (2014). Gluten-free and casein-free diets in the treatment of autism. Functional Foods in Health and Disease, 4(8), 349-361.

Rostom, A., Murray, J. A., & Kagnoff, M. F. (2006). American Gastroenterological Association (AGA) Institute technical review on the diagnosis and management of celiac disease. Gastroenterology, 131(6), 1981-2002.

Rubio-Tapia, A., Hill, I. D., Kelly, C. P., Calderwood, A. H., & Murray, J. A. (2013). ACG clinical guidelines: diagnosis and management of celiac disease. The American journal of gastroenterology, 108(5), 656-676.

Rybak A, Cukrowska B, Socha J, Socha P (2014). Long term follow up of celiac disease-is atherosclerosis a problem? Nutrients. Jul 21;6(7):2718-29. doi: 10.3390/nu6072718.

Scaramuzza, A. E., Mantegazza, C., Bosetti, A., & Zuccotti, G. V. (2013). Type 1 diabetes and celiac disease: The effects of gluten free diet on metabolic control. World Journal of Diabetes, 4(4), 130–134. http://doi.org/10.4239/wjd.v4.i4.130

Shepherd, S. J., & Gibson, P. R. (2013). Nutritional inadequacies of the gluten-free diet in both recently-diagnosed and long-term patients with coeliac disease. J Hum Nutr Diet, 26(4), 349-358. doi: 10.1111/jhn.12018

Steffen, L. M., Jacobs, D. R., Stevens, J., Shahar, E., Carithers, T., & Folsom, A. R. (2003). Associations of whole-grain, refined-grain, and fruit and vegetable consumption with risks of all-cause mortality and incident coronary artery disease and ischemic stroke: the Atherosclerosis Risk in Communities (ARIC) Study. The American Journal of Clinical Nutrition, 78(3), 383-390.

Ukkola A, Maki M, Kurppa K, et al. (2012). Changes in body mass index on a gluten-free diet in coeliac disease: a nationwide study. Eur J Intern Med;23:384–8 (Abstract)

Valletta, E., Fornaro, M., Cipolli, M., Conte, S., Bissolo, F., and Danchielli, C. (2010). Celiac disease and obesity: Need for nutritional follow-up after diagnosis. Eur J Clin Nutr.; 64: 1371–1372 (Abstract)

Warren, Z.; Veenstra-VanderWeele, J.; Stone, W.; Bruzek, J.L.; Nahmias, A.S.; Foss-Feig, J.H.; Jerome, R.N.; Krishnaswami, S.; Sathe, N.A.; Glasser, A.M.; Surawicz, T.; McPheeters, M.L. (2011). Therapies for children with autism spectrum disorders. AHRQ Publication No. 11-EHC029-EF, Comparative Effectiveness Review No. 26. Rockville, MD: Agency for Healthcare Research and Quality.

Whiteley, P., Haracopos, D., Knivsberg, A. M., Reichelt, K. L., Parlar, S., Jacobsen, J., … & Shattock, P. (2010). The ScanBrit randomised, controlled, single-blind study of a gluten-and casein-free dietary intervention for children with autism spectrum disorders. Nutritional neuroscience, 13(2), 87-100.

Williams, P. G. (2014). The benefits of breakfast cereal consumption: a systematic review of the evidence base. Advances in Nutrition: An International Review Journal, 5(5), 636S-673S.

Wu, J. H., Neal, B., Trevena, H., Crino, M., Stuart-Smith, W., Faulkner-Hogg, K., … & Dunford, E. (2015). Are gluten-free foods healthier than non-gluten-free foods? An evaluation of supermarket products in Australia. British Journal of Nutrition, 114(03), 448-454.

Zanini B., Mazzoncini E., Lanzarotto F., Ricci C., Cesana B.M., Villanacci V., Lanzini A. (2013). Impact of gluten-free diet on cardiovascular risk factors. A retrospective analysis in a large cohort of coeliac patients. Dig. Liver Dis.;45:810–815. doi: 10.1016/j.dld.2013.04.001 (Abstract)

 

Ce mai e pe la EzotericFest

EzotericFest Afiș

În Timișoara în fiecare primăvară și toamnă are loc EzotericFest, un festival dedicat ezoterismului. Din când în când mai trec pe-acolo pentru că îmi place să fiu expus la păreri opuse față de ale mele. Acum 5 ani am scris despre cum a fost atunci, iar de atunci am mai fost la câteva ediții. Anul ăsta m-am gândit să scriu din nou despre cum a fost. Aș fi scris luni, dar mi s-a stricat tastatura – rog cu ocazia asta pe cel care m-a atacat energetic să înceteze. Programul de la ediția la care tocmai am fost îl găsiți aici. Eu am fost sâmbătă și duminică și am stat la câteva prezentări.

M-au interesat mai puțin standurile pentru că deja sunt obișnuit cu ele, dar o să încep înșiruind câteva lucruri pe care le-am văzut pe-acolo: secretele din Himalaya (vindeau sare și alte produse), Argila Albastră, puterea orgonilor, Q-Link (aparat pentru întărirea câmpului energetic al organismului și protecția de radiații), biorezonanță, tarot, astrologie, astrologie energetică, citirea aurei, medicină tradițională chinezească, meditație heartfulness, vindecare holistică Qi Gong Tao Yin, Brahma Kumaris, Rainbow Force One, Angel Therapy, quantum analizator de rezonanță magnetică (da, numele e un sfert în engleză și restul în română), săpunuri și mâncăruri naturale, bio, vegetariene, mai multe tipuri de masaj etc. Erau și cărți, de la edituri precum Divin.ro, dar nu numai. Am văzut rafturi întregi doar cu cărți despre ThetaHealing sau Quantum Touch, era un colț populat cu Arsenie Boca și altul cu cărți de-ale lui Campbell (cel cu Studiul China) și în general cărți de self-help. Era și o zonă cu multă miere și în ambele zile a fost scăpat cel puțin un borcan pe jos. Organizatorul era cam nervos că ăia cu mierea iar au făcut podeaua lipicioasă.

Am primit și niște pliante, dintre care vă arăt trei. Să începem cu … calului:

EzotericFest Puterea Calului (edit)

Puterea calului, care conține extract din puterea ursului, gheara dracului și nămol. Aparent e bună pentru orice durere. Mai rar produse atât de miraculoase. Înainte să începeți să vă ungeți, să vă spun ce-am auzit la prezentări.

 

Sâmbătă

LUVIOM-ul

Am ajuns sâmbătă pe la 14:30, când începea prezentarea făcută de Gheorghe Cohal, despre un aparat minune pe care l-a inventat, numit LUVIOM (LU = lumină; VI = viață; OM = om). N-am făcut poze, dar puteți vedea aici cum arată. Acest aparat, din câte am înțeles, are puterea de a vindeca orice, chiar dacă autorul s-a ferit să spună direct. A spus indirect: toate bolile vin de la dezechilibre energetice la nivel holistic; aparatul reechilibrează energia; toate problemele trec. Prezentarea a început cu tradiționalul atac asupra medicinei convenționale: medicina „alopată” tratează chimic sau chirurgical bolile și prin urmare nu tratează „cauza”, în timp ce LUVIOM-ul tratează informațional, influențează aura și chakrele, deci tratează cauza. Și pentru că în fiecare moment suntem bombardați informațional, de la unde radio la chimicalele din mâncare, avem nevoie de acest „tratament informațional” ca să ne curățăm „energia”.

Aparatul în sine este practic un circuit cu leduri care pulsează la frecvență foarte mare (autorul a zis că e de ordinul THz) datorită unui cristal de cuarț. Frecvența fiind așa de mare, nu este percepută cu ochiul liber, dar mai există și o pulsație mai lentă, perceptibilă. Dacă nu știți, cuarțul este folosit foarte des în echipamentele electronice care au nevoie de frecvențe mari. De exemplu, toate procesoarele calculatoarelor au un cristal (de cele mai multe ori cuarț) care generează un semnal de clock fără de care n-ar putea funcționa. Ceasurile electronice măsoară timpul tot folosind cristale de cuarț. Așa că este o alegere logică atunci când vrem să facem niște leduri să pâlpâie rapid.

La sfârșit au fost câteva întrebări. Deși n-a întrebat nimeni în mod direct, autorul a ajuns să ne spună cât costă un astfel de aparat: 1200€. Cât??? Atât de mult? E un preț exagerat pentru un aparat care n-a fost testat corespunzător. Înțeleg că oscilatoarele de cuarț pot fi scumpe, dar nimeni n-ar trebui să dea atâția bani pe un aparat netestat. Și aici ajungem la partea care m-a interesat cel mai mult: cum a fost testat aparatul. Autorul ne-a povestit că primește mail-uri și mesaje de la cumpărători și astfel își dă seama că aparatul este bun și pentru boli la care nu s-a gândit de unul singur. Cumpărătorii care simt îmbunătățiri (și care e probabil să apeleze și la alte tratamente în același timp, unele chiar utile) trimit mesaje în care povestesc de ce probleme neașteptate i-a scăpat aparatul. Cumpărătorii care nu se fac bine sunt probabil ocupați să se facă bine și n-au timp de scrisori critice. Cu un astfel de „test”, orice aparat o să pară că funcționează pentru că un astfel de „test” nu e capabil să elimine nici cele mai de bază erori. Nu știm câți oameni au folosit aparatul, nu știm câți au folosit și alte tratamente, nu știm câți au scăpat de probleme pe care chiar le aveau, nu știm câți s-ar fi făcut bine chiar dacă n-ar fi apelat la niciun tratament, nu știm nimic. Dacă autorul ar fi cu adevărat interesat să vindece oamenii, ar face niște teste serioase, dar probabil că sentimentul că ajută oamenii e mult prea plăcut pentru a fi tulburat de informații mai exacte.

Tot în sesiunea de întrebări și răspunsuri am mai auzit că „rolul apei în organism nu e să elimine toxinele, ci să transporte lumina violetă între celule” (aparatul emitea lumină violetă și verde, dacă vă întrebați) și niște conspirații marca Bivolaru. Mai exact, autorul LUVIOM-ului a zis că în anii ’30-’40 cineva (Kilner nu-știu-cum) a descoperit o substanță numită dicianină cu care a făcut niște ochelari și cu acei ochelari oricine putea vedea aura, dar și entitățile care se nimereau prin preajmă. Dar „bineînțeles” că această substanță a fost suprimată, iar în ziua de azi poți obține chiar și material nuclear, dar nu dicianină pentru că altfel oamenii și-ar da seama de multe lucruri și ar trebui schimbată știința. Am mai aflat și că aparatul minune a vindecat un copil de autism (așa că dacă vă e frică de vaccinuri, vă vindecă LUVIOM-ul de reacții adverse), că medicii sunt închiși la minte și refuză să-i folosească aparatul împreună cu metodele alea ale lor testate; și că dacă nu aveți 1.200€, poate aplica aparatul pe poze sau prin Skype.

 

Legile universului material

După LUVIOM m-am dus în sala mică de conferințe, unde de la ora 15:00 era o prezentare făcută de Alexandru Matei despre legile universului material și spiritualitate. A început printr-o sesiune de meditație, la care am fost bucuros să particip, dar a fost un eșec total pentru că în continuu intrau oameni și era gălăgie când se deschidea ușa (se auzeau discuții, mașini). Probabil doar un rōshi s-ar fi putut concentra în condițiile astea. După meditație, ni s-a vorbit despre cum noi suntem niște suflete, dar mi s-a părut că toată prezentarea e atât de banală că i-ar plictisi și participanții obișnuiți de la EzotericFest. N-a fost nimic concret și am fost și întrerupți de o voce din camera separată. S-a dus un domn să bată în ușă și era așa de încărcat cu energie că am crezut că o sparge. Imediat a venit cineva și și-a cerut scuze că se aude vocea, dar e o transmisie în direct de la RomâniaTV sau RealitateaTV (întotdeauna le încurc pe astea două). Spre sfârșit domnul Alexandru Matei a încercat să ne explice că Dumnezeu nu este omniprezent, idee cu care cei din sală nu prea erau de acord și după o discuție s-a ajuns la compromisul că Dumnezeu nu este omniprezent, dar dragostea lui este. Mi s-a părut o dezbatere de tip „câți îngeri încap pe un vârf de ac?”.

 

Program de diagnosticare

Pe la 15:40 m-am întors în sala mare de conferințe și deși în program era trecut un dans, a fost o schimbare și era o doamnă care prezenta un program de diagnosticare pe calculator. Am prins doar finalul și am înțeles că diagnosticarea se face prin detectarea „formelor pleomorfice de existență la nivel energetic care se pot transforma în viruși, bacterii…”. Apoi am auzit de „ideile lui Hamer” și m-am prins că e vorba de Noua Medicină Germană. Acest program care venea împreună cu un aparat, zicea prezentatoarea, poate detecta formele pleomorfe înainte ca ele să se manifeste la nivel fizic sub formă de cancer. Deci din câte înțeleg, toți oamenii sănătoși ar trebui să apeleze la acest program și cancerul va fi eradicat. Doamna era foarte convingătoare, părea medic (deși tind să cred că nu era), iar programul arăta ca un program de diagnosticare, cu multe câmpuri, cu butoane de diagnostic, cu grafice și valori. Ambalajul e atât de bine făcut încât nici nu-ți dai seama că NMG este o prostie.

 

Calea reiki

La 16:00 a început prezenarea „Calea reiki” făcută de Lucica Toroipan. Am aflat că suntem formați din energie și dacă nu credem asta e destul să ne gândim că există electrocardiograme. Ce sunt EKG-urile dacă nu imagini energetice ale noastre? Dacă noi n-am fi energie, EKG-urile n-ar funcționa. Q.E.D.

Reiki-ul este „darul lui Dumnezeu pentru lume”, iar toate problemele sunt din cauza lipsei de energie, lipsă ce poate fi remediată prin reiki. Când a descoperit reiki-ul, doamna Toroipan a fost atât de entuziasmată încât și-a obligat toți subalternii de la firma la care lucra să îl practice. De-a lungul întregii prezentări o idee a tot revenit: doamna practică „reiki tradițional”, în timp ce multă lume practică „reiki modern” care este „inferior”. Această distincție părea să fie foarte importantă. Ca să vedem cât de bun este reiki-ul tradițional, ne-a povestit despre un pacient de-al ei care făcea reiki și chimioterapie și se simțea bine (datorită reiki-ului, evident), iar la un moment dat a renunțat la reiki și după o lună și jumătate a murit. Ce reiese din această poveste? Chimioterapia era degeaba, reiki-ul l-a ținut în viață.

 

Sexualitatea și intuiția mistică

Am trecut apoi de la reiki la intuiția feminină și sexualitate, o prezentare ținută de Aurelia Haiu. Aurelia a fost carismatică și amuzantă, a vorbit liber, informal, a făcut glume. Mi-a plăcut. A exagerat un pic cu glumele despre bărbații din sală care ar fi mult prea interesați de sexualitate, dar karma a fost foarte rapidă și a făcut-o să spună (vorbind despre sexualitate) că nu ne poate face o demonstrație practică aici, ci doar în particular la cabinet, moment în care s-a înroșit toată, iar lumea a râs (momentul a fost mai amuzant decât îl povestesc eu). Dincolo de amuzament, și din această prezentare am aflat de „adevăratele cauze” ale bolilor: totul vine de la blocajele energetice pe coloana vertebrală. Mă face să mă gândesc la chiropractică, dar ea zicea despre medicina tradițională chineză.

 

Duminică

Străvechea Școală de Înțelepciune

Prima prezentare la care am fost a fost făcută de Tamarinda Maassen, o femeie cu păr lung, drept și alb, îmbrăcată într-o rochie în dungi alb-negre verticale. Ea este „Cavaler al Ordinului Cavalerilor Luptători ai Agarthei” și reprezentantă a Străvechii Școli de Înțelepciune, ce deține înțelepciunea de acum două milioane de ani. Sala a fost mai plină decât de obicei, semn că doamna cavaler e mai cunoscută decât alți prezentatori. Ca și domnul de sâmbătă, și Tamarinda Massen a vorbit destul de general și repetitiv și n-a zis prea multe lucruri concrete. Ideea principală a fost că noi suntem limitați de legi. Unde există o lege, ne limitează. Ea e liberă pentru că deține înțelepciunea străveche. Cu toții avem trei creiere: creierul mic, creierul mijlociu și creierul mare. A explicat un pic ce rol are fiecare și păreau să semene mai mult cu sinele, eul și supraeul din psihanaliză, dar nu în totalitate. Au fost și niște predicții, dar înainte să vă bucurați vă anunț că au fost cât se poate de vagi. A zis că lucrurile se schimbă la nivel cosmic și probabil că acum ne trăim ultima noastră viață pentru că n-o să mai apucăm să ne reîncarnăm. Asta pentru că se schimbă lucrurile. Într-un an sau un an și jumătate vor fi scoase la iveală multe secrete. Cred că nu-i nevoie să vă spun că eu abia aștept!

EzotericFest Lamda

Când am primit pliantul m-am gândit la Visual Studio. Nici vorbă, e lambda Lamda.

A mai zis și că „din punct de vedere cuantic” trecutul și prezentul sunt foarte aproape, realitatea e rotundă și totul ține de frecvențe. Dacă scazi tensiunea curentului de la valori foarte mari la 220 V, el devine polar (habar n-am ce înseamnă asta și de ce a zis-o). Finalul prezentării a fost dedicat glorificării României. Am aflat niște lucruri pe care nu o să le credeți (serios, nici eu nu le-am crezut). Știați că tibetani vorbesc „româna veche”? Știați că ADN-ul românilor e special pentru că doar el conține întreg procesul de evoluție? Știați că toate popoarele se trag din români? Acum că știți, e logic de ce românii nu sunt cel mai tare popor din lume: pentru că toți ceilalți „pun bir pe noi”, ne țin subjugați și nu ne lasă să ne afirmăm. La sfârșitul prezentării doamna Maassen a plecat însoțită de un grup de femei care păreau că abia aștepată să-i mănânce din palmă, așa că am intuit bine că este populară. La sfârșit am primit pliantul de mai sus și pliantul de mai jos.

EzotericFest Shanti Deus

Medicină. Cuantică. Spațială. Vindecă-tot.

 

O idee nouă dar nu prea

Psihanaliza lacaniană, „o direcție nouă” – despre asta a vorbit Cristian Andrei Tătaru. Nu știu ce înseamnă „nouă”, dar psihanaliza lacaniană există de prin anii ’60. Prezentarea a fost destul de plictisitoare în special din cauza stilului foarte abstract în care a vorbit domnul Tătaru. Mi s-a părut că a complicat explicațiile și n-a apucat să zică prea multe lucruri concrete. Combinația psihanaliză+filozofie e letală pentru mine, dar poate altora le place. Temele prezentate au fost cele tipice psihanalizei, adică stadii de dezvoltare, obiectul dorinței, satisfacție, complexul Œdip etc. A zis de exemplu că raportul sexual între două persoane este imposibil și pentru că subconștientul nostru nu vrea să accepte asta, repetă actul sexual iar asta e dovada eșecului, dovada faptului că raportul sexual e imposibil. N-am înțeles nimic din explicația asta. La sfârșit, cineva din sală a pus o întrebare legată de asemănarea dintre psihanaliza lacaniană și filozofia budistă, a urmat un răspuns de vreo cinci minute din care n-am înțeles nimic (până la urmă se aseamănă sau diferă?), apoi aceeași persoană a întrebat dacă nu cumva ideile lacaniene sunt de fapt la fel ca și cele din scepticismul antic. Prezentatorul a zis că într-adevăr seamănă, moment în care i s-a răspuns din sală că atunci nu-i nicio noutate, sunt idei vechi de 2000 ani, unde-i noutatea?

Feminitatea pierdută

De la 13:00 a fost o prezentare din care n-am prins decât ultimele 6-7 minute, dar dacă aș fi știut cum o să fie aș fi stat de la început. A fost făcută de Constantin Dornean, un bărbat îmbrăcat în costum popular românesc, cu tricolor înfășurat la brâu. Dragi femei, aflați de la domnul Dornean că în lume există două probleme: biserica luptătoare și femeia luptătoare. Prima nu e de interes aici. Femeia luptătoare e acea femeie care nu mai vrea să facă copii și vrea să lucreze, respingând ordinea socială. Femeia luptătoare e acea femeie care se îmbracă în pantaloni, nu în fustă. Femeia luptătoare e aceea care își taie părul scurt. De ce sunt toate acestea probleme? Pentru că fusta este un „captator de energie”! La fel și părul. Când femeia nu poartă captatorul de energie, apar problemele genitale și de altă natură. Toate problemele de la brâu în jos apar din cauză că femeile nu poartă fustă și astfel nu captează energia. Toate problemele de la cap sunt din cauză că părul e tăiat scurt și astfel –ați ghicit– nu mai captează energie. În momentul ăsta, două femei din fața mea au început să zâmbească și să se uite nedumerit una la alta, semn că ideile domnului Dornean erau prea hardcore chiar și pentru EzotericFest. Dar nu s-a oprit aici. Știați din ce motiv mănăstirile din Moldova își schimbă acoperișul? Pentru că toate pun acoperiș de cupru, singurul metal care… suspans… suspans… captează energia! Finalul prezentării a fost triumfal: România e Grădina Maicii Domnului și, ca în orice grădină, cineva trebuie să facă curat. Aceea e femeia!

Bravo domnu’ Dornean, ați redescoperit feminitatea pierdută!

 

Ceva de anul trecut

Și pentru că am fost și la ediția de toamnă de anul trecut, dar n-am scris nimic, o să scriu pe scurt și despre o prezentare la care am fost atunci. S-a numit „Acupunctura. Tratamentul copiilor cu SIDA în medicina tradițională chineză. Analiza celor 5 simțuri în viziunea medicinei tradiționale chineze” și a fost făcută de Ovidiu Mircea Jupâneanț – un medic. Deși în numele prezentării apare cuvântul „tratament”, dl. Jupâneanț a zis că o să vorbească doar despre diagnosticare și a arătat o lucrare științifică pe care eu am reținut-o ca „Energetic acupuncture for AIDS in pediatrics”, despre care a zis că e scrisă de mama sa și încă niște autori (Gabriella Hegyi era unul dintre autori, dacă mi-am notat bine), dar nu o găsesc niciunde, așa că probabil n-am reținut bine numele. Mi-ar fi plăcut să o găsesc și să o citesc. Dacă o găseam, aș fi scris un articol atunci. Am reținut că în acel studiu a fost vorba despre 72 de copii seropozitivi de la spitalul „Louis Țurcanu” din Timișoara și a fost găsită o corelație cu punctele energetice de acupunctură (dar n-am înțeles cum). Au fost făcute trei teste pentru detectarea HIV-ului, dintre care unul era legat de tensiunea de la încheietura mâinilor. Niciunul nu includea analiza sângelui. Apoi prezentarea a început să devină din ce în ce mai puternic împotriva medicinei: „SIDA se zice că-i o boală gravă”, „cauza se zice că-i acest virus…” sau „străinii au băgat virusul în țara noastră la Revoluție” sunt doar câteva lucruri pe care le-a zis dl. Jupâneanț (pe toate mi le-am notat în timp ce ascultam prezentarea). A mai spus și că virusul HIV nu exista în România înainte de revoluție și că a fost produs în laborator, iar scopul este să se reducă populația la nivel global și asta „nu mai e un secret pentru nimeni”. Se pare că nu a contat că s-a contrazis sugerând că virusul n-ar fi cauza bolii și apoi spunând că virusul a fost produs în laborator ca să ne omoare. Am observat că e destul de comun ca cei ce neagă SIDA să se contrazică.

După ce a terminat cu prezentarea acelui articol științific a trecut la o planșă în care era vorba despre altceva. A început să vorbească despre o grămadă de lucruri. Zicea de teluric și celest și că omul se află între ele și de aceea deține un potențial extraordinar. Am reținut doar că a zis că ROGVAIV (inițialele culorilor din curcubeu) citite invers sunt „VĂ ROG”. Cum a ajuns la asta nu știu. Invers ar fi VIAVGOR, da’ na inversăm cum vrem noi.

***

Cam așa a fost la EzotericFest, un loc unde gândirea critică e descurajată și orice e luat de bun. Un loc în care am impresia că prezentările au rol de reclamă – oamenii vin, își prezintă produsul minune și speră să vândă cât mai multe bucăți. Iar cele în care nu se vinde nimic sunt de obicei banale și abstracte. Sau poate le-am nimerit eu exact pe acelea. Oamenii pe care i-am văzut au fost predominant femei (cele mai multe probabil aveau peste 40 ani), iar o parte dintre bărbați păreau cărați acolo de iubite sau soții. Nu prea știu cum să închei… Deși unele lucruri sunt amuzante, e trist când cineva ajunge să dea 1.200€ pe niște leduri sau să renunțe la un tratament verificat pentru un tratament-minune. Cea mai bună soluție e să încurajăm testarea riguroasă a leacurilor și tehnicilor (unele poate chiar se vor dovedi utile pentru ceva, într-o anumită măsură) și să învățăm oamenii să aprecieze dovezile. Un lucru destul de greu… .