Egbon

Grupuri…

Nu-i ciudat că grupuri de oameni care n-au nimic în comun folosesc aceleași metode pentru coeziunea grupului? Makes me wonder… În grupurile de cartier de exemplu se folosește apelativul „frate”. În comunism a fost impusă denumirea de tovarăși pentru a crea impresia de apropiere, pentru a facilita apariția încrederii, pentru a asigura coeziunea și a evita distrugerea grupului. În religie… toți suntem frați! Dar fenomenul ăsta apare mai vizibil în grupurile restrânse (adică anuite secte (nepeiorativ) care se delimiteză de ceilalți) și are aceeași utilizare ca în orice alt grup. „Fratele X are o problemă; să ne rugăm pentru ca D-zeu să-i lumineze calea!” – are ca efect solidarizarea și unirea tuturor pentru ajutorarea persoanei X (nu discut aici dacă ajutorarea are sau nu efect) și în același timp îi reasigură pe ceilalți că o să fie ajutați când au nevoie. Un lucru esențial pentru grupuri e delimitarea de exterior, car trebuie să fie clară pentru cei din interior, iar cei ce vor să adere trebuie să se dovedească vrednici. Întotdeauna există niște teste, de obicei informale. Formale sunt doar cele pentru a câștiga încrederea mafiei . În comunism trebuia să dovedești că ești fidel partidului și că urăști capitaliștii și că ești de acord cu modul de conducere. În religie, chiar dacă se promovează ideea că oricine poate să se mântuiască, trebuie să cunoști Biblia (să o cunoști bine și să o consideri singura sursă de adevăr). Mă fascinează grupurile mai mici (religiile underground… ha ha ce tare sună), unde coeziunea este chiar realizată și în care am observat că e nevoie ca cineva să amintească constant de răsplată (nu cumva să dezerteze unu’) și că singura metodă de a ajunge la răsplată e să facă parte din grup. Din p.d.v. evolutiv toate asocierile în grupuri trebuie să aibă un avantaj, pentru că dacă nu ar avea nu ar apărea (și să fie stabile, rezistente, capabile te continuitate). Deci qui bono?. Păi de obicei cei aflați în vârf mai mult decât ceilalți. În grupurile de infractori e clar: cei de jos câștigă protecție; în comunism membrii de partid au anumite avantaje (acces mai permisiv la resurse limitate, de ex.); în religie… îîîî… mi-e greu să găsesc un câștig direct… poate faptul că se ajută între ei, da, asta cred că îi. 

Toate bune, dar ce se întâmplă dacă vrei să scapi, să părăsești grupul? Întotdeauna pentru a ieși apar mai multe greutăți, lucruri nedorite, neplăcute, de cele mai multe ori periculoase. Cu ce te amenință mafia? Cu moartea! Cu ce te amenință grupurile de cartier? Cu bătaia, tăiatul etc. Cu ce te amenință grupurile religioase? Poate vă gândiți că nu-i nimic mai rău decțât moartea… ba da: suferința veșnică! „Dacă nu ești ca noi o să mori și o să arzi pentru eternitate, deși nouă ne pare rău pentru tine, erai un om bun.”. Alte repercusiuni ar fi excluderea din viața socială și familială (că de obicei toată familia se convertește, iar „anturajul prost” e înlocuit de „frați”). Și n-am zis nimic de musulmani… of… dacă zici ceva ce nu le convinge mori în chinuri, omorât cu pietre (în anumite țări, firește, nu în toate).

Având în vedere anumite trăsături ale grupurilor pare tot mai normal ca homo sapiens sapiens să trăiască în societate.. de fapt e normal și pentru alte animale.

Așa că frate! Ce faci frate? Suntem toți o mare familie! Ne iubim toți ca frații. (dar îi urâm pe cei care nu sunt frați cu noi..sau sunt dar nu acceptă).

(Yorùbá – frate)

Explore posts in the same categories: aberații, evoluție

Tags: frate, grupuri, manipulare

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.